Duminică 6 decembrie 2020 vor avea loc alegeri parlamentare.
Nimic deosebit în România de 30 de ani postdecembristă. Dacă ar fi fost vorba de alegerile din 20 mai 1990, am fi văzut ele un moment deosebit:
Primele alegeri libere în țara noastră după 53 de ani. După 53 de ani, deoarece ultimele alegeri libere în România fuseseră cele din decembrie 1937.

Din 1990 s-au desfășurat în România nu mai puțin de 7 alegeri parlamentare.
După fiecare s-au creat noi majorități în Parlament, care s-au regăsit în ivirea unui nou partid de guvernămînt.

Pentru români, alegerile din 6 decembrie 2020 se înscriu în seria de momente specifice pluralismului postdecembrist.
O majoritate pleacă din Parlament. Îi ia locul o altă majoritate. Unii parlamentari de azi vor reveni în Parlament după 6 decembrie 2020. Alții nu vor reveni, fie pentru că n-au fost trecuți pe liste, fie pentru că partidul lor n-a trecut pragul electoral.

Există însă în România un om care vede în alegerile din 2020 altceva decît un moment obișnuit al democrației.
Acest om e Klaus Iohannis.

Pentru Klaus Iohannis, alegerile din 6 decembrie 2020 vor rămîne în destinul Patriei de importanța crucială a lui 24 ianuarie 1859, a lui 1 decembrie 1918, a lui 23 august 1944 și mai ales a lui 22 decembrie 1989. Asta deoarece, în viziunea lui Klaus Iohannis, expusă în seria de conferințe de presă de la Cotroceni, România va fi alta după 6 decembrie 2020.

N-a fost conferință de presă la Cotroceni, în hotarele căreia Klaus Iohannis, pe lîngă atacarea PSD, umăr la umăr în această chibițăreală electorală cu Adrian Zuckerman, ambasadorul lui Donald Trump în România, să nu înfățișeze perioada de după 6 decembrie 2020 ca una a Marilor Reforme, toate inițiate și conduse de El.

Așa cum am mai scris, alegerile parlamentare de anul acesta sînt extrase de Klaus Iohannis din seria confruntărilor între partide, ba chiar și din cea a alternanței la Putere, pentru a fi plasate în seria marilor evenimente care au marcat Istoria României. Într-un eseu mai vechi al meu am semnalat existența clișeului O nouă eră în retorica politicienilor din istoria modernă a României. La o Eră nouă se gîndește Klaus Iohannis ca deschizîndu-se după 6 decembrie 2020, deși n-o spune (încă n-o spune deschis). Această Eră nouă va fi una a Marilor Reforme în toate domeniile: de la cel al Siguranței naționale pînă la cel de Sănătate. Ca să nu credem că e vorba doar de o visare cu ochii deschiși, Klaus Iohannis ne-a mărturisit în mai multe rînduri că în multe domenii miniștrii Guvernului Orban care sînt, evident, Miniștrii Mei, lucrează de zor la diferite Reforme. Cătălin Predoiu, la Reforma în domeniul Justiției. Nelu Tătaru la cea în domeniul Sănătății, Marcel Vela, la cea din domeniul Poliției. N-am nici o îndoială că toți Miniștrii Mei lucrează la Reformele care vor fi aplicate după 6 decembrie 2020. Și cel al Educației, și cel al Culturii și cel al Muncii. Se înțelege deci – nu mai e nevoie de nicio precizare – că Miniștrii Mei lucrează la Reforme sub conducerea lui Klaus Iohannis. Evident, România are nevoie de reforme în multe domenii. Nu la aceste reforme cu m mic se referă Klaus Iohannis în discursurile sale, ci la Reformele cu m mare. Și ele, aceste Reforme, vor deschide o Eră Nouă în Istoria Patriei, care vor schimba România din temelii, astfel încît manualul de Istorie din viitor se vor împărți în două:

O parte, dedicată Istoriei de pînă la 6 decembrie 2020.
Cealaltă parte, dedicată Istoriei de după 6 decembrie 2020.

Prima parte va fi tipărită cu litere cenușii. A doua, cu litere colorate. Iar capitolul dedicat anilor 2020-2024, celor patru ani (rămași) de mandat al lui Klaus Iohannis, vor fi tipărite pe hîrtie velină. Pentru a face atractiv acest capitol foile veline vor fi unse cu miere, cine le va citi se va linge pe degete de plăcerea lecturii.

Urmărind viziunea lui Klaus Iohannis asupra alegerilor din 6 decembrie 2020 descoperim cîteva note comune ale posturii pe care și-o asumă Klaus Iohannis:

  1. Postura de Mare Reformator. Asta înseamnă că Klaus Iohannis e deținător deja al unui Proiect de țară. Nu unul oarecare, ci unul ieșit din comun. L-am compara cu proiectele de țară ale lui Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Carol al II-lea, Mareșalului Ion Antonescu și ale lui Nicolae Ceaușescu. Deocamdată, nu știm mare lucru despre acest Proiect de țară. Îl putem ghici însă din dezvăluirile pe bucăți ale lui Klaus Iohannis.
  2. Postura de Conducător, de Lider atotputernic, în stare să facă ce vrea cu țara, asemănător Dictatorilor: Carol al II-lea, Mareșalul Ion Antonescu, Nicolae Ceaușescu. Și alți președinți vor fi avut ambiții de Deschizători de Eră, de Făuritori de țară, de Mari Reformatori. Ambițiile lor s-au lovit însă de mecanismele democratice ale României:
    De majoritatea parlamentară.
    De presă.
    De instituții ale Statului de drept: CCR, CNA, Avocatul Poporului.
    Le ia în calcul Klaus Iohannis?
    Firește că nu.

Majoritatea parlamentară de după 6 decembrie 2020 e văzută de Klaus Iohannis ca o orchestră aflată sub bagheta sa de dirijor.
Cu această majoritate parlamentară, el se gîndește să schimbe prin lege componența unor instituții ale Statului de drept astfel încît acestea să fie conduse nu de oameni, ci de roțile dințate ale unei mașinării puse în mișcare prin apăsarea unui buton de la Cotroceni.

De regulă astfel de viziuni profetice sînt instrumente ale bătăliei electorale.
Era nouă a fost făgăduită de mulți politicieni în Istoria modernă a țării.

E doar o strategie electorală a lui Klaus Iohannis în cadrul chibițărelii în favoarea PNL?
Unii ar răspunde Da.
Eu însă care am întîlnit multe personaje providențiale în Istoria Patriei, mulți politicieni care au văzut în România o mîzgă în care își vor lăsa ei urma bocancului, tare mă tem că Klaus Iohannis chiar așa se crede. Ca un Făuritor al unei Ere Noi.

Ce reclamă pentru asta?
Un Parlamentul Meu.


Alegerile din 6 decembrie 2020 nu vor fi alegeri parlamentare. Vor soi de referendum prin care Klaus Iohannis va deveni primul președinte monah absolut din Istoria Lumii.

Sursa:cristoiublog.ro

Lasă un răspuns