În caz că ați ratat știrea, pe 18 noiembrie, parlamentul german a votat o lege, așa numită „Legea pentru protecție contra infecțiilor” (în germană „Das Infektionsschutzgesetz”) care dă guvernului din punct de vedere formal autoritatea să emită ce decrete dorește sub aparența protejării sănătății publice. Guvernul făcea oricum asta – carantine, restricții de călătorie, stare de asediu, măști obligatorii pentru toată lumea, intimidarea și arestarea dizidenților, etc. – dar acum a fost „legitimată” de Bundestag, consfințită în lege, și probabil ștampilată cu una dintre acele ștampile complicate cu care le place birocraților germani să ștampileze lucrurile.

Această „lege pentru protecția contra infecțiilor” care a trecut prin parlament nu poate fi comparată sub nicio formă cu „Legea înputernicirii din 1933” ce acorda guvernului autoritatea de a da ce decrete dorea sub masca remedierii suferinței oamenilor. Da, îmi dau seama că sună foarte similar, dar, potrivit guvernului și mass-mediei germane, nu există absolut niciun fel de legătură între cele două și cine vrea să sugereze asta este „un extremist de dreapta AfD”, „un conspiraționist neo-nazi” sau „un esoterist anti-vaxxer” sau ceva pe acolo.

În timp ce Legea Protecției era legitimată (i.e., cea de acum, nu cea din 1933), sute de mii de protestatari anti-totalitarism s-au adunat pe străzi, mulți dintre ei purtând copii ale Grundgesetz (i.e., constituția Republicii Federale Germania) pe care parlamentul tocmai a abrogat-o. Au fost întâmpinați de mii de polițiști, care au declarat „ilegală” demonstrația (deoarece mulți protestatari nu purtau măști), au bătut și au arestat câteva sute, după care au început să-i împroaște pe restul cu tunuri cu apă.

Mass media germane – care sunt în întregime obiective și nu seamănă deloc cu Ministerul Propagandei condus de Goebbels în timpul nazismului – au reamintit cu conștiinciozitate publicului că toți protestatarii erau „coronasceptici”, „extremiști de dreapta”, „conspiraționiști”, „anti-vacciniști”, „neonaziști” și așa mai departe, astfel încât aceștia au primit, probabil, ceea ce meritau. De asemenea, un purtător de cuvânt al poliției din Berlin (care nu se aseamănă deloc cu Gestapoul sau cu Stasi sau cu vreo altă unitate de forță idelogizată și totalitară) a precizat că tunurile cu apă au fost folosite doar pentru a „iriga” protestatarii .

Potrivit guvernului, mass mediei germane, intelighenției și, practic, oricărei persoane din viața publică care dorește să rămână acolo, acești „corona sceptici” încep să devină o problemă. Împrăștie „teorii conspiraționiste” fără bază care amenință sănătatea publice și provoacă suferință germanilor (e.g., cum ar fi aceea că marea majoritate a celor infectați au parte de simptome slabe- moderate de gripă, sau, și mai frecvent, niciun fel de simptome, și că 99,7% dintre infectați supraviețuiesc).  Merg fără să poarte mască, ceea ce reprezintă o bătaie de joc față de eforturile guvernului și ale presei de a convinge lumea că este sub asaltul unei molime apocaliptice. Postează fapte științifice pe internet. Organizează aceste proteste iar altfel contestă dreptul guvernului de a declara „stare de urgență”, de a suspenda pe termen nedeterminat constituția și a conduce o societate prin decrete și forță.

În pofida eforturilor guvernului și mediei germane de a demoniza pe oricine nu repetă ca un papagal povestea oficială a „noii normalitalități, portretizându-l ca pe un „periculos neonazist corona sceptic”, mișcarea „coronasceptică” crește nu doar în Germania, ci peste tot în Europa. Nu mai încape îndoială, a sosit timpul ca Germania să ia măsuri dure contra amenințării. Este în joc sănătatea Liderului … ah, scuzați, a națiunii” Din fericire noua lege va oferi guvernului autoritatea de care are nevoie pentru a concepe și a pune în aplicare o … ei bine, știți voi, o soluție. A le da voie acestor devianți degenerați anti-sociali să umble nestingheriți și să conteste puterea absolută a guvernului german nu este o soluție, cel puțin nu în vremuri de urgență medicală! Acești „corona-sceptici neonaziști” trebuie stârpiți și tratați fără milă!

Nu cunosc detalii, dar desigur, fiind vorba de Germania, îmi imaginez că a fost înființată o Echipă de Forțe Speciale pentru a rezolva eficient „problema coronascepticului”. Se iau deja măsuri. Siteuri de media alternative sunt suprimate (deoarece potrivit presei sunt „publicații Querfront”). În aprilie, o cunoscută avocată dizidentă a fost internată cu forța la un azil psihiatric (însă autoritățile și presa ne-au asigurat că nu are nimic de-a face cu opiniile sale dizidente sau cu procesul intentat guvernului, pur și simplu dintr-odată a devenit paranoică). Poliția înarmată până-n gât arestează youtuberi (deși nu e clar pentru ce, din moment ce poliția nu a dat detalii iar media corporatistă nu a dat știri)

În preambulul demonstrației din 29 august când guvernul a permis de facto unor neonaziști să „ia cu asalt Reichstagul”, ca media să filmeze și să discrediteze protestul real, un politician german a mers până într-acolo încât a cerut ca acești „coronasceptici” să fie deportați … probabil în trenuri, undeva prin est.

Nu sunt nici pe departe singurii care au impus noul totalitarism patologizat. Însă, dată fiind istoria lor nu foarte îndepărtată, e mai degrabă trist decât înfricoșător, să vezi din nou Germania transformată într-un stat totalitar, unde poliția îi fugărește pe cei fără mască pe stradă, controlează restaurantele, barurile și casele oamenilor, unde niște găgăuță nemți, Buni Cetățeni Germani, trag cu ochiul la sălile de yoga să vadă dacă încalcă „regulile de distanțare socială”, unde nu pot să fac o plimbare sau să merg la cumpărături fără să fiu înconjurat de nemți ostili, care se uită chiorâș și uneori îmi vorbesc urât, înfuriați că nu port mască dar care altfel urmează ordinele fără să se gândească vreun pic, și care îmi amintesc robotic  “Es ist Pflicht! Es ist Pflicht!” (este obligatoriu!)

Nu îi numesc pe acești germani „naziști”. Îi numesc „totalitariști”. Ceea ce, în acest moment, dat fiind tot ceea ce știm, dacă continui să pretinzi că acest coronavirus necesită „măsurile de urgență” din ce în ce mai ridicole sub care ne aflăm, îmi pare rău, dar asta este ceea ce ești.

Totalitarismul funcționează ca un cult. Se infiltrează în tine, încetul cu încetul, mici minciuni după mici minciuni,  ajustări după ajustări, raționalizări după raționalizări … până când într-o zi te trezești că primești ordine de la vreun mic nihilist narcisist stricat aflat într-o misiune de a reface întreaga lume. Nu i te predai dintr-odată. Ia săptămâni și luni. Fără să-ți dai seama, devine realitatea ta. Nu-ți dai seama că ești băgat, deoarece tot ceea ce vezi face parte din ea, și toți cei pe care-i știi fac parte … cu excepția celorlalți, care nu fac parte. „Negaționiștii”. „Devianții”. „Străinii”. „Ciudații”. „Covidioții”. „Cei care răspândesc virusul”.

Vedeți voi, deși poveștile și simbolurile se pot schimba, totalitarismul rămâne totalitarism. Nu contează ce uniformă porți sau ce limbă vorbești … este aceeași aberație. Este un idol, un simulacru al hubrisului omului, format din lutul minților maselor de niște schilozii spirituali megalomaniaci care doresc să extermine ceea ce nu pot controla. Iar ceea ce ei doresc este să controleze întotdeauna totul. Tot ceea ce le reamintește de slăbiciunea și de rușinea lor. Tu. Eu. Societatea. Lumea. Râsul. Iubirea. Onoarea. Credința. Trecutul. Viitorul. Viața. Moartea. Tot ceea nu li se supune.

Din nefericire, odată ce genul aceste de lucruri se pornește și ajunge la etapa în care ne aflăm noi acum, cel mai adesea nu se oprește până când orașele nu sunt în ruine sau câmpurile nu sunt acoperite cu cranii de om. S-ar putea să ne ia vreo 10 sau 12 ani până să ajungem acolo, dar să nu vă lăsați păcăliți, căci într-acolo ne îndreptăm.

Text preluat-de C.J. Hopkins

C.J. Hopkins este un dramaturg, romancier și satirist politic premiat, de origine americană, care trăiește la Berlin.

Lasă un răspuns