Indiferenta si nepasare si la Spitalul Judetean de Urgenta Galati. Bolnav de 86 de ani tinut 30 de ore pe un scaun in asteptarea testului Covid. Situatie identica, in mai toate spitalele.

Raluca Papadopol este medicul din SUA care a facut o scrisoare deschisa catre conducerea Spitalului de Urgenta Galati aratand inca odata nepasarea si lipsa umanitatii din spitale.

Aceasta precizeaza ca tatal ei are 86 de ani,a avut cancer de colon ,iar in prezent are colostomie stabila,de doi ani. Ajuns la spital in urma solicitarii ambulantei ,i s-a facut testul Covid si a fost tinut 30 de ore pe un scaun si o targa in asteptarea rezultatului, total inadmisibil acest lucru, mai mult, nici un doctor nu a venit sa il evalueze, deoarece „nu a fost considerat necesar„.

Numai dupa ce Raluca Papadopol ( care a trebuit sa precizeze faptul ca este medic ) a reusit sa ia legatura cu medicul din UPU, dupa 30 de ore, batranul a fost dus la sectia de chirurgie.

Redam mai jos scrisoarea Ralucai Papadopol :

”Joi, 17 decembrie, la ora 11 dimineata, tatal meu a fost adus la Unitatea de Primire Urgente (UPU) a Spitalului Judetean Galati, cu o ambulanta. Tata are 86 de ani, a avut cancer de colon (acum are colostomie, stabila, de doi ani), si a chemat ambulanta pentru ca voma de doua zile, avea crampe si nu avea tranzit intestinal prin colostomie. Bineinteles ca m-am asteptat sa fie testat pentru Covid si apoi tratat ca o urgenta – pentru ca e UPU. Unitate de Primire Urgente. Am inteles ca membrii familiei nu sunt admisi la UPU… cine ia informatii/anamneza de la pacientii care nu pot da informatii? Nu exista nici un sistem. De exemplu tata, la 86 ani, bolnav si slabit. Familia (mama sau eu) nu am primit nici o intrebare sau telefon. Tata avea un dosar cu investigatii de anul trecut (exact aceleasi simptome, aceeasi problema, internat la Spitalul Judetean sectia Chirurgie pentru obstructie intestinala si rezolvat) dar nu l-a cerut nimeni.

... a asteptat 30 de ore pentru rezultatul de test Covid. Initial pe un scaun, ulterior pe o targa. 30 de ore. Nu i s-a spus daca are voie sau nu sa manance sau sa bea. A baut apa de la robinet. Mai tarziu a vomat. Nu se stie ce diagnostic a primit initial dar evident nu a fost considerat o urgenta. Nu i s-a pus nici o perfuzie. 24 de ore fara fluide dupa deshidratare prin varsaturi schimba homeostazia si hemodinamica unui organism tanar drastic. La 86 de ani? Poate ucide. Toti medicii si asistentele de la UPU ar trebui sa stie asta. Ce inseamna homeostazie/ hemodinamica? Medicul UPU ar trebui sa stie. Nu i s-a monitorizat debitul urinar. Nu au fost monitorizate functiile vitale. Nu a venit nici un chirurg sa il evalueze. Nu a fost considerat necesar pana cand nu am intrebat – 24 de ore mai tarziu. Nimeni nu a contactat familia pentru informatii. Am incercat sa sun la UPU dar telefonul suna incontinuu si nu raspunde nimeni. Mi s-a spus – neoficial – “Sunati si spuneti ca sunteti medic!” Nu ar trebui sa conteze. Toti pacientii ar trebui tratati la fel.

Din nou – daca te pretinzi Unitate de Urgente ar trebui sa faci fata urgentelor. De tot felul. Nu doar Covid. Medicul din UPU are competenta de Urgente. Trebuie sa se miste repede (si bine!) de la un pacient la altul. Daca nu e capabil sa evalueze urgente ar trebui sa faca loc la altii – si sa mearga la alte specialitati mai linistite. Sau sa declare ca sistemul e depasit si trebuie ajutor.

Dupa ce am reusit sa contactez medicul din UPU – dupa 30 de ore! tata a fost transferat imediat la sectia chirurgie. Dupa ce a fost pus diagnosticul corect – pe baza informatiilor mele – a intrat direct in sala de operatii. Prea tarziu insa. In timpul anesteziei, a facut stop cardiac si a trebuit sa fie resuscitat. Interventia chirurgicala a fost oprita. A fost transferat la reanimare. Familia nu a fost instiintata.

Sunt convinsa ca in mare parte cauza stopului cardiac a fost intarzierea interventiei de orice fel. Chirurgicala, resuscitare hidroelectrolitica. Probabil ca o ancheta va decide”.

De ce a fost nevoie sa se precizeze faptul ca este medic pentru a putea avea parte de atentie si ingrijire?, care de altfel ar trebui sa fie imediate si sa nu mai existe diferente intre pacienti.

De ce mai exista astfel de personal medical daca trateaza oamenii diferentiat? Pentru ce s-au facut medici?

Constatam doar o nepasare crasa in spitale , lipsa cu desavarsire a umanitatii si empatiei.