Alexandru Rafila dezinformează Parlamentului României, corpul medical neinformat și opinia publică

Asociația Medici pentru Consimțământ Informat îl contrazice pe Alexandru Rafila și atrage atenția parlamentarilor că proiectul de lege a vaccinării, aflat la un pas de adoptare, prevede atât caracterul obligatoriu al vaccinării pentru copii și adulți, cât și vaccinarea obligatorie „în situații epidemiologice speciale”, cum este pandemia de SARS-CoV-2.

De asemenea, aceasta prevede vaccinarea obligatorie a întregului personal medico-sanitar, fără nici un echivoc, deși o mare parte dintre lucrătorii din spitale refuză să se injecteze cu ARNm anti-Covid-19.

Prin dispozițiile cuprinse în proiect se aduc grave prejudicii drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, obligându-l să consimtă la actul medical prin toate formele viciului de consimțământ, în esență, prin inducerea fricii”, subliniază autorii memoriului, pe care îl redăm, integral, mai jos.

Doamnelor și Domnilor Deputați,
În data de 15 februarie 2021, DC News a publicat articolul cu titlul: „Rafila, despre legea vaccinării și obligativitatea imunizării: „Nu are nimic în comun. Este o eroare majoră”.”

În acest articol, un deputat medic, membru al Comisiei pentru sănătate și familie din Camera Deputaților, afirmă că proiectul de Lege privind vaccinarea persoanelor în România (PL-x 399/2017) nu ar prevedea obligativitatea vaccinării. Domnul deputat afirmă: „Aș vrea să stabilim niște lucruri. Nu este vorba despre o lege a vaccinării obligatorii, primul punct. Al doilea punct: această lege nu are nimic în comun cu vaccinarea împotriva noului coronavirus.”

Să analizăm cele două puncte menționate :

1. Proiectul de lege privind vaccinarea persoanelor în România a intrat în Parlament în august 2017, după dezbateri publice furtunoase. A existat o opoziție constantă din partea societății civile față de acest proiect de lege, tocmai din cauza caracterului coercitiv și a intenției de impunere a vaccinării obligatorii a copiilor și adulților. Au existat foarte multe amendamente depuse la Comisiile din Senatul României, majoritatea respinse. Proiectul a fost adoptat de Senat în 23.10.2017, după care a fost trimis pentru dezbatere Camerei Deputaților.

Dilema în care s-au aflat deputații a fost imposibilitatea armonizării doctrinei juridice a consimțământului informat cu obligativitatea vaccinării care se dorea implementată prin lege. Acesta a fost motivul pentru care proiectul de lege a trenat aproape 3 ani în Camera Deputaților. 

În data de 2 martie 2020, brusc proiectul a fost discutat cu ușile închise în Comisia pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților, a primit aviz favorabil, iar în data de 9 martie 2020 el figura deja pe lista plenului Camerei Deputaților pentru votul final. (iar asta, în ciuda protestelor naționale inițiate de poporul pe care deputații se consideră că îl reprezintă. La începutul lunii martie 2020 au avut loc cele mai ample proteste din România, împotriva obligativității vaccinării, dinaintea declanșării pandemiei și a restricționării libertății adunărilor publice – n.r.) 

Detaliind, proiectul de lege conține multe articole care prevăd explicit obligativitatea vaccinării copiilor și adulților din România. Amintim doar câteva dintre ele:

Art. 6 prevede clar că vaccinarea copiilor și a întregii populații, în situații epidemiologice speciale, este obligatorie; din martie 2020 suntem într-o situație epidemiologică specială;
Art. 16 menționează explicit crearea unui Calendar Național de Vaccinare pentru Adulți;Art. 13 enumeră clar categoriile de vaccinări obligatorii:
    • vaccinarea obligatorie a copiilor, conform CNV (Calendarul Național de Vaccinare);    • vaccinarea obligatorie a întregii populații în situații epidemiologice speciale (cum este, de exemplu, actuala pandemie Covid);    • vaccinarea obligatorie a personalului medico-sanitar din unitățile medicale de stat și private;    • vaccinarea obligatorie pentru alt personal din unitățile publice și private care „prin natura atribuțiilor sunt supuse [dezacordul le aparține] suplimentar la boli infecțioase sau pot reprezenta surse de infecție și pot pune în pericol sănătatea publică”. Atenție, aici este inclus personalul tuturor instituțiilor de stat sau private care lucrează în locuri unde oamenii sunt în contact unii cu alții, inclusiv angajații HotNews, dacă lucrează la sediu, în birouri.


Forma în care proiectul a fost votat de Comisia pentru sănătate și familie în martie 2020 cuprinde anumite amendamente admise (pag 4 – 75), dar are mult mai multe amendamente respinse (pag 76 – 240). Amendamentele admise nu schimbă caracterul de obligativitate a vaccinării.
Atragem în mod special atenția asupra prevederii conform căreia vaccinarea personalului medico-sanitar va fi obligatorie, fără niciun echivoc. 

În aparență este o măsură menită să protejeze personalul medical și pacienții. Problema este că în multe țări vaccinarea obligatorie a devenit o condiție pentru angajarea și menținerea în funcție a personalului medical. În proiectul de lege nu se prevede câte vaccinuri și cu ce frecvență vor fi administrate lucrătorilor din sănătate. Un medic vaccinat poate dezvolta reacții adverse post-vaccinale ușoare sau grave, ca orice pacient. Dar pentru un medic, o vătămare gravă ar însemna pierderea capacității de a profesa în domeniul îngrijirii sănătății.


Domnul deputat afirmă că părinții nu vor fi obligați să își vaccineze copiii, ci vor fi convocați la consiliere pe tema vaccinării. Ce nu a menționat însă este faptul că această consiliere se va face, conform art. 40 lit. e) din proiectul de lege, la fiecare 3 luni, „până la acceptarea planului de recuperare” a vaccinării. 

Cu alte cuvinte, părinții care refuză vaccinarea vor fi obligați să meargă la consiliere din 3 în 3 luni, până când vor fi ”convinși” să își vaccineze copiii. Dacă totuși părinții nu au fost convinși în urma consilierii, urmează amenzile, distribuite în funcție de „numărul refuzurilor”. Practic, va fi dată câte o amendă la fiecare refuz, nu doar o amendă, o singură dată. Având în vedere că schema de vaccinare a sugarilor cuprinde aproximativ 4 vaccinări și rapeluri (la naștere, la 2 luni, la 4 luni și la un an), conform formulării din proiectul de lege, părinții  care refuză vaccinarea copiilor lor se pot aștepta la cel puțin patru amenzi mari în primul an de viață al copilului. După care urmează vaccinările după vârsta de un an, cu alte amenzi foarte mari în caz de refuz.


În concluzie, deși domnul deputat afirmă că nu este vorba despre o lege a vaccinării obligatorii, în realitate obligativitatea vaccinării și smulgerea consimțământului pentru vaccinare, prin toate formele viciului de consimțământ, reprezintă axul central al acestui proiect de lege. Aproape toate celelalte prevederi se regăsesc deja, într-un fel sau altul, în legislația actuală. Chiar și fără acest proiect de lege, vaccinarea poate continua ca și până acum. Există un Calendar Național de Vaccinare iar Direcțiile de Sănătate Publică știu să-și facă treaba, au reglementări în acest sens. Așadar, a scoate obligativitatea vaccinării din acest proiect de lege înseamnă a-l estropia și a-l face aproape inutil, în contextul legislației deja existente. Acesta este unul din motivele pentru care obligativitatea vaccinării este păstrată în proiectul de lege, deși se încalcă Constituția, unele legi subsecvente, Codul de deontologie medicală, drepturile fundamentale ale omului și unele tratate internaționale. Prin dispozițiile cuprinse în proiect se aduc grave prejudicii drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, obligându-l să consimtă la actul medical prin toate formele viciului de consimțământ, în esență, prin inducerea fricii.


2. Referitor la cel de-al doilea punct ridicat de domnul deputat, „… această lege nu are nimic în comun cu vaccinarea împotriva noului coronavirus”, este adevărat că în proiectul de lege nu se menționează explicit vaccinarea împotriva bolii COVID-19 (nici nu avea cum, proiectul de lege fiind anterior pandemiei de boală COVID-19), dar știm cu toții ca din martie 2020 ne aflăm într-o situație epidemiologică specială. În proiectul de lege, la art. 6 alin, 1) este scris: „Vaccinarea copiilor cu vaccinurile prevăzute în CNV, aprobat prin ordin al ministrului sănătății, precum și cu cele administrate în situații epidemiologice speciale întregii populații ori unor grupuri de populație este obligatorie”, iar la alin 2) se precizează că situațiile epidemiologice speciale vor fi stabilite „prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea Grupului Tehnic de Coordonare a Activităților de Vaccinare și/sau la recomandarea OMS.”

În concluzie, domnul deputat Alexandru Rafila face afirmații false, care pot induce în eroare membrii Parlamentului României, corpul medical neinformat și opinia publică,  netezind astfel calea spre votarea fără prea multă opoziție a acestui controversat proiect de lege.

Sursa

Lasă un răspuns