Studii: Vaccinul de la Pfizer nu a fost niciodată sigur şi eficient!

Tot mai multe studii arată amploarea extraordinară a efectelor secundare ale aşa-numitelor vaccinuri anti-Covid, în special a celor „construite” pe baza tehnologiei ARNm de la Pfizer şi Moderna.

Dar este justificată acceptarea acestora, dacă efecte primare sunt cele promise? În niciun fel, mai ales atunci când „autorităţile” forţează „imunizarea” obligatorie, pe care apoi nu au mai recunoscut-o, cum a fost cazul premierului canadian Justin Trudeau, şi adoptă măsuri dictatoriale prin care atentează la viaţa propriilor cetăţeni.

Dar dacă efectele primare nu există? Atunci este vorba de cu totul altceva. Este vorba despre crime împotriva umanităţii, iar acestea trebuie judecate în tribunale similare celui de la Nurnberg, după care este numit şi Codul de la Nurnberg, care stabileşte principiile etice fundamentale în ceea ce priveşte experimentele medicale asupra fiinţelor umane.

Contractele secrete dintre guverne şi companiile farmaceutice au inclus nu doar recunoaşterea lipsei eficienţei şi siguranţei „vaccinurilor”, ci şi valoarea contractelor. În cazul Africii de Sud, preţurile dozelor de „vaccin” anti-Covid au fost duble în comparaţie cu cele plătite de Uniunea Europeană, după cum se arată într-un articol recent de la Politico.eu.

Informaţiile sunt incluse în contractele dintre guvernul Africii de Sud şi companiile Johnson & Johnson (J&J), Pfizer, Serum Institute of India şi Gavi Alliance, care au fost publicate pe site-ul organizaţiei neguvernamentale Health Justice Initiative (HJI), la adresa healthjusticeinitiative.org.za/pandemic-transparency.

După cum se arată pe site-ul organizaţiei, „la 22 februarie 2022, HJI a lansat o acţiune în justiţie pentru dezvăluirea tuturor contractelor de vaccin Covid-19 şi a oricăror acorduri aplicabile cu societăţile şi entităţile relevante”.

Acţiunea în justiţie a fost declanşată ca urmare a refuzului Departamentului Naţional de Sănătate din Africa de Sud de a permite accesul la documente.

La 17 august 2023, Înalta Curte din Pretoria a dat câştig de cauză HJI şi a dispus ca toate contractele de achiziţie a vaccinului COVID-19 să fie făcute publice.

Conform datelor prezentate de Politico.eu, Serum Institute of India, producător al „vaccinului” de la Oxford/AstraZeneca, a cerut Africii de Sud 5,35 de dolari pentru o doză, în condiţiile în care UE a plătit 1,78 euro.

În cazul „produsului” oferit de J&J, Africa de Sud a plătit 10 dolari pentru o doză, cu 15% mai mult decât UE, iar pentru „vaccinul” de la BioNTech/Pfizer preţul a fost tot de 10 dolari pe doză, în condiţiile în care UE a plătit 15,5 euro, iar statele din Uniunea Africană 6,75 dolari pentru o doză.

Din păcate, preţurile nu sunt nici pe departe cel mai revoltător lucru din contracte, mai ales în cazul contractului cu BioNTech/Pfizer, cel mai utilizat dintre „vaccinurile” anti-Covid.

În secţiunea a doua a contractului, referitoare la furnizarea „vaccinului”, se arată că „eforturile Pfizer de a dezvolta şi fabrica „Produsul” sunt aspiraţionale în natura lor şi supuse unor riscuri semnificative şi incertitudini”, iar cumpărătorului i se cere să accepte acest lucru.

Atunci cum rămâne cu „sigur şi eficient”, sintagma utilizată permanent de autorităţi, inclusiv cele ale statului român?

„În pofida eforturilor şi a oricăror date estimate prevăzute în calendarul intermediar de livrare, părţile recunosc faptul că produsul a finalizat testele clinice din faza 26/3 şi că, în pofida eforturilor depuse de Pfizer în domeniul cercetării şi al dezvoltării şi fabricării, este posibil ca produsul să nu aibă succes din cauza unor provocări sau eşecuri tehnice, clinice, de reglementare, de fabricare, de transport, de depozitare sau de altă natură”, se arată în secţiunea 2.1(c) a documentului „Pfizer – Manufacturing and Supply Agreement” de pe site-ul HJI.

Prin contract se mai arată că nu vor exista niciun fel de consecinţe pentru Pfizer şi în cazul în care nu îşi îndeplineşte timp obligaţiile contractuale.

Iar apoi vine secţiunea 5.5, care demonstrează că toate declaraţiile oficialilor privind siguranţa şi eficienţa au fost minciuni sfruntate, folosite cu neruşinare şi iresponsabilitate pentru realizarea planului de vaccinare, pe fondul terorizării permanente a populaţiei prin mijloacele de „informare în masă”.

„Cumpărătorul recunoaşte, de asemenea, că efectele pe termen lung şi eficienţa Vaccinului (n.a. cu majuscule, conform originalului) nu sunt cunoscute în prezent şi pot exista efecte adverse ale Vaccinului care în prezent nu sunt cunoscute”, se arată în această secţiune a contractului dintre Pfizer şi guvernul Africii de Sud. În plus, „Cumpărătorul recunoaşte că produsul nu va fi serializat”.

Oare această cerinţă este inclusă şi în contractul dintre Pfizer şi autorităţile europene? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci clauza reprezintă o încălcare a legilor europene.

În ţara noastră există „Organizaţia de Serializare a Medicamentelor din România”, iar pe site-ul instituţiei se arată că „asigură implementarea Directivei 2011/62/UE (FMD) şi a Regulamentului Delegat (UE) 2016/161 al Comisiei Europene în scopul împiedicării infiltrării medicamentelor falsificate în lanţul european de aprovizionare”.

Pe fondul acestor prevederi extrem de grave din contractele de furnizare a „vaccinurilor” anti-Covid în Africa de Sud, desecretizarea şi publicarea integrală a contractelor din Uniunea Europeană este absolut necesară, deoarece transparenţa unui act decizional de o asemenea importanţă este fundamentală, chiar şi pentru societăţile în care mai există doar vestigii muribunde ale democraţiei.

În 15 ianuarie 2021, preşedintele Iohannis a ieşit în faţa presei după ce s-a „vaccinat”, aşa cum dovedeşte un clip de la Agerpres de pe Youtube.

„Tocmai m-am vaccinat. Este o procedură simplă şi nu doare”, a sunat declaraţia sa, „construită” parcă pentru o turmă de idioţi trepanaţi care sunt îndemnaţi să urmeze necondiţionat îndemnurile „autorităţilor”. Acesta este punctul principal prin care să promovezi un „tratament” injectabil, declarând că „nu doare”?

Apoi, Klaus Iohannis a subliniat că „vaccinul este sigur şi eficient şi recomand tuturor vaccinarea”. Oare ştia atunci „preşedintele” României clauzele contractuale impuse de Pfizer şi acceptate fără crâcnire de toţi vajnicii apărători ai intereselor naţionale?

Aceasta nu este o simplă minciună de politician veros şi iresponsabil, este o decizie cu implicaţii majore asupra sănătăţii poporului român şi o vinovăţie care nu se poate prescrie şi pentru care nicio pedeapsă nu este suficient de mare.

Vinovăţia Parlamentului, a guvernului şi a organizaţiilor de presă, care au primit bani pentru a promova neîntrerupt „vaccinarea”, este la fel de mare, nu doar la nivel de instituţii ale statului român, ci şi la nivel individual.

Toate aceste scursuri „umane” trebuie să plătească pentru ceea ce au făcut, iar până atunci trebuie eliminate din orice poziţie care presupune luarea unor decizii cu implicaţii la nivel de comunitate, indiferent cât de mică este această comunitate.

Articol : Cătălin Rechea – Ziarul Bursa